SELEUȘ

Prima mențiune documentară a Seleușului Mare (Gross-Alisch în germană, Nagyszőllős în maghiară) se face în anul 1348. Într-o piațetă din mijlocul satului există o biserică gotică de tip sală ridicată în cinstea Sfântului Ladislau. Amintită prima oară în 1476, ea a fost întărită cu un zid de incintă de plan poligonal neregulat, iar turnul-clopotniță a fost adosat zidului, în partea de sud-est.

Începând cu anul 1503 au loc lucrări de fortificare, în urma cărora turnul este dotat la ultimul nivel cu un rând de guri de aruncare, drum de strajă și acoperiș piramidal.

În interior se păstrează altarul baroc din anul 1713, făurit în atelierul meșterului sibian Andreas Hermann, orga în 24 de registre, făurită, în 1844, de meșterul brașovean Schneider, amvonul și cristelnița din anul 1823. În turnul-clopotniță găsim două clopote inscripționate din perioada pre-Reformă.

Vizitarea bisericii este posibilă sunând la numerele de telefon +40 745 192 085 sau +40 740 769 937 (persoană de contact Hermann Demirel).

În apropierea bisericii se poate vedea clădirea școlii, construită în anul 1854, pe locul vechii școli care devenise neîncăpătoare. La început funcționa cu 3 clase și cancelarie.

Un eveniment important din istoria Transilvaniei s-a petrecut pe teritoriul acestui sat, în anul 1662. Este vorba de lupta dintre principii Ioan Kemény, susținut de habsburgi și Mihai Apafi I, susținut de turci. La 23 ianuarie armatele celor două tabere se întîlnesc la marginea satului, unde cea a lui Kemény, care număra 9.000 de oameni, a fost înfrântă de cea a lui Apafi, de trei ori mai mică. Kemény, cazut de pe cal, este strivit de propriii oameni și își pierde viața.

Pe locul unde a avut loc această luptă a fost amplasat un monument, care, din păcate, astăzi se află în stare avansată de degradare.

Distanță față de Sighișoara: 9 km (DN14) + 3 km (DC58)