HETIUR

Parte componentă a Sighișoarei, satul sau cartierul Hetiur (Marienburg în germană, Hétúr în maghiară) a fost menționat documentar în anul 1301 și a aparținut, împreună cu alte 12 sate din zona Târnavelor, mai multor familii nobiliare maghiare, de unde și denumirea “Șapte domni”.

Pe o colină ce mărginește drumul european poate fi zărită o biserică gotică de mici dimensiuni, sprijinită pe contraforturi și construită în cinstea Sfintei Maria, de unde și denumirea “Marienburg”. Putem presupune că zona a fost ferită de atacuri, astfel că biserica nu a fost înzestrată cu un zid de apărare, ci doar cu un turn-clopotniță prevăzut cu drum de strajă, ridicat în anul 1744. Edificiul modest la exterior păstrează, în condiții nu tocmai bune, un clopot din secolul 16, inscripționat cu textul “Iesus O Rex Gloriae Veni Cum Pace”, altarul baroc din anul 1789, realizat de meșterul sighișorean Johann Folbert și orga din anul 1850. Exodul sașilor după căderea comunismului a lăsat așezarea cu puțini enoriași, astfel că biserica evanghelică a început să-și piardă utilitatea și să prezinte serioase urme de degradare, de acte de vandalism și de furturi.

hetiur-biserica-saseasca-altar

hetiur-biserica-ortodoxa

În extremitatea vestică a așezării mai poate fi văzută o biserică ortodoxă din anii 1808-1809, construită în stil romanic, cu hramul “Buna Vestire”. Până nu demult aici exista cel mai vechi iconostas din zona Tânavelor, făurit în anul 1821. În zilele noastre acesta se păstrează într-o biserică din lemn din cartierul târgu-mureșean Tudor.

Înaintea confruntării de la Seleuș, din anul 1662, principele Transilvaniei Ioan Kemény a ținut la Hetiur ultimul consiliu de război.

Distanță față de Sighișoara: 9 km (E60)